așteptare...

Trenul de pe sine
Merge înspre tine
Am început cu gândul ca voi rămâne mereu pusa pe grabă
Undeva pe o banca te am văzut
Nu știam de ce nu te am recunoscut
Ne am schimbat ,și maturizat
Hai sa nu uitam Ce trebuia sa fim
Cândva.



Și am stat ore-n șir sa te aștept
Am început Plângând sa zic
De ce nu ești ",?
Erai un om dar sublim intrat în sufletul meu
Te am iubit ca un foc ce a ars acum
Și nu se mai întoarce
Doar cu o simplă cale
Care va doare..

Începea sa ploua cu gândurile mele
Oameni erau oameni
Tu ai fost un astfel
Sper sa nu uiți
Momentele senine și pline de iubire.